În micuța Poppodium 013, Tilburg (Olanda), cu o capacitate
de aproximativ 250 de persoane, la 15 martie, au urcat pe scenă două grupuri de
progressive metal: francezii LizZard și suedezii Soen.
Primii, aflați acum în turneu european alături de Soen, o au
în centru pe excentrica Katy
Elwell (tobe). În același timp, basul lui William
Knox și chitara și vocea lui Mathieu Ricou au făcut un tot reușit. Cei
trei au sunat bine – pe alocuri, chiar foarte bine. Cu o istorie de nouă ani,
LizZard au reușit în cele 45 de minute să impresioneze. Pentru că despre Soen
știam mai multe și era un pom pe bună dreptate lăudat, aș putea spune că
LizZard a fost revelația serii.
După câteva minute de așteptare, lumina scade și pe scenă
apar câteva vase fumegânde și tot atâtea ventilatoare. Tămâie. După ce tot
mirosul a învăluit sala, pe scenă apare Soen. Supranumit supergrup, Soen a
interpretat piese de pe cele două albume lansate până în
prezent. Concertul a început cu Tabula Rasa și a continuat,
printre altele, cu Dalenda, Kanvas, Fraccions. S-a încheiat
cu Savia și au urmat două piese la bis: The Words și Pluton.
Dacă în timpul actului LizZard publicul s-a tot foit – ba la
fumoar, ba la barul din hol, timp de o oră a stat smirnă, urmărind și ascultând
basul preponderent al lui Stefan Stenberg. Apoi au început să se retragă. De
ce? Pentru că – bănuiesc – din exces de zel, inginerul de sunet a ridicat prea
mult volumul pentru Soen, iar rezultatul a fost ceva greu de descifrat. A fost
o eroare de pilotaj, dar și mai mult de atât – a fost păcat.
Citește materialul integral pe BeWhere.ro

