23 martie 2015

Soen & LizZard in review

În micuța Poppodium 013, Tilburg (Olanda), cu o capacitate de aproximativ 250 de persoane, la 15 martie, au urcat pe scenă două grupuri de progressive metal: francezii LizZard și suedezii Soen.
Primii, aflați acum în turneu european alături de Soen, o au în centru pe excentrica Katy
Elwell (tobe). În același timp, basul lui William Knox și chitara și vocea lui Mathieu Ricou au făcut un tot reușit. Cei trei au sunat bine – pe alocuri, chiar foarte bine. Cu o istorie de nouă ani, LizZard au reușit în cele 45 de minute să impresioneze. Pentru că despre Soen știam mai multe și era un pom pe bună dreptate lăudat, aș putea spune că LizZard a fost revelația serii.
După câteva minute de așteptare, lumina scade și pe scenă apar câteva vase fumegânde și tot atâtea ventilatoare. Tămâie. După ce tot mirosul a învăluit sala, pe scenă apare Soen. Supranumit supergrup, Soen a interpretat piese de pe cele două albume lansate până în prezent. Concertul a început cu Tabula Rasa și a continuat, printre altele, cu Dalenda, Kanvas, Fraccions. S-a încheiat cu Savia și au urmat două piese la bis: The Words și Pluton. 
Dacă în timpul actului LizZard publicul s-a tot foit – ba la fumoar, ba la barul din hol, timp de o oră a stat smirnă, urmărind și ascultând basul preponderent al lui Stefan Stenberg. Apoi au început să se retragă. De ce? Pentru că – bănuiesc – din exces de zel, inginerul de sunet a ridicat prea mult volumul pentru Soen, iar rezultatul a fost ceva greu de descifrat. A fost o eroare de pilotaj, dar și mai mult de atât – a fost păcat.
Citește materialul integral pe BeWhere.ro



02 martie 2015

Dave Lombardo: Am fost făcut să fiu pe scenă

Neînfricat și dur, Dave Lombardo a dat câteva răspunsuri înaintea concertului pe care Philm l-a susținut la București în data de 6 martie 2015. Fondatorul proiectului nominalizează toboșarii pe care îi consideră inovativi la această oră, dar dezvăluie și obiceiurile din sala de repetiții.

La 16 februarie ai aniversat 50 de ani, felicitări! Ce-ți dorești pentru următoarea jumătate de secol?
Mulțumesc, dorința mea este foarte simplă: aceea de a fi plină de sănătate, fericire, dragoste și tobe.

Este adevărat că Gene Hoglan te-a influențat ca toboșar? Cum ai descrie stilul tău?
Este adevărat că Gene făcea parte din echipa tehnică a Slayer și că a insistat în ceea ce mă privește asupra tobei mari la repetiții, într-o zi, spunându-mi să mă concentrez pe piciorul meu stâng. Cam asta este. Îl iubesc, dar asta-i tot. Cât despre stilul meu: autodidact, fearless & heavy.

În zilele noastre, cine ți se pare a fi un toboșar inovativ, interesant?
Edgar Livengood (Jucifer, n.r.), Eloy Casagrande (Sepultura, n.r.), Gabe Serbian (The Locust, n.r.)...

Cele două albume Philm dezvăluie o nouă formulă muzicală, care este abordarea ta acum?
Este aceea de a încerca și de a crea întotdeauna ceva ce nu s-a mai auzit. Familiaritatea poate naște hituri, dar să fii inovator naște împlinire.

Cum te simți din nou în turneu?
Incredibil! Am fost făcut să fiu pe scenă. Este locul în care mă simt cel mai bine și viu.

Ai un program riguros de repetiții? Câte ore petreci în sală? Faci coveruri?
Nu chiar. Am un program riguros, în general, legat de toate proiectele din care am fost suficient de norocos să fac parte. Cu Philm, repetăm de câte ori este posibil, cât de mult este posibil, dar pot fi 5 ore într-o zi, apoi nimic timp de două săptămâni. C*cat, putem scrie un album în 5 ore… Recent, a trebuit să facem niște coveruri și mi-a făcut plăcere. S-ar putea să păstrăm câteva în setlist.

Cât timp folosești o pereche de bețe?
Depinde de starea pe care o am.

Ți se pare dificil să bați pe alte seturi de tobe decât ale tale?
Nu este greu, le iau bucată cu bucată și le fac pe stilul meu.

Ai văzut filmul Whiplash? Cum ți se pare povestea?
Da, l-am văzut recent, în timp ce zburam spre casă din America de Sud. Tot ce atrage atenția asupra a ceea ce mă interesează pe mine este minunat. Dar, uau, a fost intens și, pe alocuri, supărător. M-a făcut să fiu recunoscător că sunt autodidact! Una peste alta, un film bun.

Îți mulțumesc.

Mulțumesc, Patricia.

interviu publicat pe site-ul BeWhere.ro