rock in Bucharest

Sfârşitul lunii iunie şi începutul de iulie au fost marcate de câteva evenimente din zona rock, momente dintre cele mai diverse şi creatoare de probleme de toate tipurile.

Concertul Godsmack (27 iunie)a fost unul dintre cele mai bune din categoria metal la care am asistat de la Ozzy Osbourne, 2010, încoace. Sunet, forţă, prezenţă, toboşar… Public. După ce am rulat cu 1000hp, a venit – seara imediat următoare – rândul lui Slash, acompaniat de Myles Kennedy & The Conspirators. Nu am putut să nu remarc faptul că unul dintre chitariştii mei preferaţi nu prea a avut chef de cântat, că media de vârstă a publicului era mult mai scăzută decât în seara precedentă şi nici gafa lui Slash din timpul bisului “Paradise City” (o intrare nefericită a chitarei după prima strofă), ceea ce nu l-a făcut decât să arate că e om.

Cândva un loc al marilor întâlniri muzicale, Romexpo a devenit zilele acestea cuvântul cel mai prezent pe buzele amatorilor de rock.

Festivalul I Am the Rocker, ediţia pilot, care trebuia sã aibă loc aici s-a anulat din motive ce ţin de producţie, spun organizatorii. Gurile rele din târg spun că numărul biletelor vândute a fost prea mic, astfel, neacoperind partea de buget care s-ar fi dedus din acestea.

Un alt eveniment care a avut loc în partea de nord a oraşului a fost concertul Judas Priest – la 1 iulie. Muzical vorbind, concertul a ieşit bine, la fel şi cel al trupei germane Helloween, care a deschis pentru britanici. În ceea ce priveşte organizarea tonetelor pentru jetoane şi bere, a fost o problemă, au spus cei mai însetaţi dintre spectatori.

Oricum ar fi, partea bună din toată nebunia care poartă în România numele pretenţios de industrie – organizare de evenimente – este că nu ne plictisim.

Godsmack. 1.000 de cai putere, la Bucureşti

Cu 1.000 de cai putere, trupa Godsmack a susţinut cel mai bun concert rock al anului şi, dacă-mi este permis, unul dintre cele mai bune din toate timpurile, pe plaiuri româneşti.

Arenele Romane. Bucureşti. 27 iunie 2015
Ultimul concert Godsmack din turneul european 2015.
Primul concert al trupei americane în Capitală.
Aproximativ 4.500 de spectatori.
Cu o echipă de sunetişi amplasată în cortul dedicat, dar şi pe scenă, muzica a sunat şi răsunat bine. Încălzirea - dacă i se poate spune aşa - a fost făcută de trupa autohtonă Dirty Shirt, o combinaţie pe gustul unora / etno black metal / şi de grupul condus de Mike Terrana - toboşar recunoscut internaţional, dar care nu a arătat mare lucru pe scena de la Bucureşti.
Long story short... introducerea Godsmack în scenă a fost făcută de ”For Those About To Rock (We Salute You)”, iar concertul americanilor a început cu piesa care dă şi titlul celui mai recent album, ”1000hp”.
Pogo şi mosh-pit. Am participat din imediata apropiere. Cetăţeni turmentaţi, care nu mai ştiau pe ce lume sunt (din categoria ”frate, n-am înţeles nimic din concertul ăsta!”), domnişoare pe jumătate dezbrăcate, fani care au fredonat toate versurile, care nu au ratat nicio bătaie a lui Shannon Larkin - toţi au rămas cu aceeaşi senzaţie. de bine.
”Batalla de los tambores” a fost ”mai bună decât aia de pe YouTube”... Sully Erna şi mai-sus-numitul Shannon au trecut de la compoziţii Neil Peart, AC/DC şi Queen, la Led Zeppelin şi Aerosmith.
După o oră şi 45 de minute, au promis că se întorc. Sper. Şi mai trag speranţă ca următorul să fie cel puţin la fel de bun.


Anul naşterii: 1995
Albume: "Godsmack" (1998), "Awake" (2000), "Faceless" (2003), "IV" (2006), "The Oracle" (2010) şi "1000hp" (2014)
Trupa: Sully Erna (voce, chitară), Tony Rombola (chitară, voce), Robbie Merrill (bas) şi Shannon Larkin (tobe)