Sfârşitul lunii iunie şi începutul de iulie au fost marcate
de câteva evenimente din zona rock, momente dintre cele mai diverse şi
creatoare de probleme de toate tipurile.
Concertul Godsmack (27 iunie)a fost unul dintre cele mai
bune din categoria metal la care am asistat de la Ozzy Osbourne, 2010, încoace.
Sunet, forţă, prezenţă, toboşar… Public. După ce am rulat cu 1000hp, a venit –
seara imediat următoare – rândul lui Slash, acompaniat de Myles Kennedy & The Conspirators. Nu am putut să nu remarc faptul că unul dintre chitariştii
mei preferaţi nu prea a avut chef de cântat, că media de vârstă a publicului
era mult mai scăzută decât în seara precedentă şi nici gafa lui Slash din
timpul bisului “Paradise City” (o intrare nefericită a chitarei după prima
strofă), ceea ce nu l-a făcut decât să arate că e om.
Cândva un loc al marilor întâlniri muzicale, Romexpo a
devenit zilele acestea cuvântul cel mai prezent pe buzele amatorilor de rock.
Festivalul I Am the Rocker, ediţia pilot, care trebuia sã
aibă loc aici s-a anulat din motive ce
ţin de producţie, spun organizatorii. Gurile rele din târg spun că numărul
biletelor vândute a fost prea mic, astfel, neacoperind partea de buget care
s-ar fi dedus din acestea.
Un alt eveniment
care a avut loc în partea de nord a oraşului a fost concertul Judas Priest – la
1 iulie. Muzical vorbind, concertul a ieşit bine, la fel şi cel al trupei
germane Helloween, care a deschis pentru britanici. În ceea ce priveşte
organizarea tonetelor pentru jetoane şi bere, a fost o problemă, au spus cei
mai însetaţi dintre spectatori.
Oricum ar fi, partea
bună din toată nebunia care poartă în România numele pretenţios de industrie –
organizare de evenimente – este că nu ne plictisim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu