Filmul
„The Producers”, după un scenariu original al lui Mel Brooks, aflat acum la o a
doua ecranizare (regia semnată de Susan Stroman – la fel şi coregrafia,
deţinătoare a unui premiu Tony), pune pe afiş nume mari precum Nathan Lane,
Mattew Broderick, Uma Thurman, Will Ferrell. Este un musical reușit, comic,
transmiţând acel suflu al anilor 50-60, reînvie imaginea acelor ani, a
musicalului, un gen pe care americanii l-au „implemetat” şi dezvoltat cu
succes. Aş putea spune, chiar, singurul în care au excelat cu adevărat.
O poveste inedită, a unui producător de teatru şi film, care, impreună cu contabilul delegat să-i facă actele, ajunge la concluzia ca un „fiasco” aduce mai mulţi bani decât un „hit”. Aşadar, contabilul se apucă de producţie de teatru, şi nu oriunde, ci pe Broadway.
O poveste inedită, a unui producător de teatru şi film, care, impreună cu contabilul delegat să-i facă actele, ajunge la concluzia ca un „fiasco” aduce mai mulţi bani decât un „hit”. Aşadar, contabilul se apucă de producţie de teatru, şi nu oriunde, ci pe Broadway.
Împreună
aleg dintr-un număr destul de mare de piese pe cea mai slabă dintre acestea -
„Springtime for Hitler”, scrisă de un fanatic nazist, la fel aleg şi cel mai
dezastruos regizor si o distribuţie aşijderea. Reţeta perfectă pentru un bluf,
un insucces. Însă lucrurile iau o întorsătură nu tocmai aşteptată, deoarece
viziunea regizorului (piesei din film) nu este întocmai cu cea propusă de
autor. Piesa devine o parodie la adresa celui de-al treilea Reich, si a lui Hitler
implicit, şi are un succes răsunător.
În varianta originală a filmului,
regizat de înşuşi Mel Brooks, piesele muzicale sunt mai puţin predominante, iar
umorul de limbaj şi situaţie este pregnant, cu replici de genul: „Heil, baby!”,
sau „One and one is two, two and two is four, I’m feeling so bad ‘cause I’m
losing the war!”. Aici avem un contabil, interpretat de Gene Wilder, cunoscut
comic al cinematografului, şi un incredibil şi talentat Hitler (interpretat de
Dick Shawn). Muzica îmbină stilul anilor 60 cu cel clasic. Parodia apare la tot
pasul, şi surprinde toate aspectele vieţii showbizz’ului vremii, într-o manieră
aparte, comică, dar şi uşor dramatică.
Povestea se termină într-o nota
optimistă, deşi cei doi ajung la puşcărie, pentru ca au sabotat (în prima
variantă a filmului) rularea piesei în acel teatru (sperând că va fi şansa lor
de a rămâne cu banii), sau, în a doua variantă, pentru că au înşelat fiscul.
Aflaţi la Sing Sing, înfiinţează o trupă de dans şi teatru şi pun pe rol o altă
piesă cu care speră să surpindă plăcut audienţa.
În 2001, aceeaşi Susan Stroman
împreună cu ilustrul Mel Brooks, realizează în calitate de coregraf,
documentarul – musical „Recording 'The Producers': A Musical
Romp with Mel Brooks”.
În concluzie, The Producers (2005)
este un remake ce merită văzut, vă va surpinde plăcut, mai ales în acest al
III-lea mileniu zbuciumat, un film care pune nişte semne de întrebare, plin de
umor şi muzică, cu o coregrafie excepţională, fără cusur, un succes pe măsura
reţetei.
www.imdb.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu