Dis de dimineata, plecand cu rapidul din Gara de Nord, nu aveam nici cea mai mica banuiala despre cat de interesanta si enervanta avea sa fie calatoria. Am dat 45 de lei pe bilet, pana la Contanta, si am mai apucat niste locuri in vagonul 30. Tot acolo, la putin timp de la plecare am auzit si cateva sunete cristaline - suava limba spaniola... "Frumos", zic. Doua tinere spanioloaice se conversau pe o bancheta chiar in spatele nostru. Combinatia rasta-grunge a fost fatala pentru tinerii romani aflati in acelasi vagon.
De mica am fost invatata ca nu e frumos sa te holbezi. Bono zicea in "Lemon" ca unui barbat ii place sa faca asta, insa aici era vorba de celalalt sex. Spanioloaicele s-au facut comode.
Fara mobile, fite si nici haine glossy, tinerele au reusit sa oripileze mai mult de jumatate din vagon. O blonda, pe care am remarcat-o de cand am urcat in tren, machiata si coafata la fix, a avut sansa sa stea chiar vizavi de ele. S-a distrat fata, nu gluma, articuland, curios, la fel ca Bobitza, cateva fraze printre hohotele de ras. Vivavi de unde stateam, cateva pustoaice de 14-15 ani, dar foarte mature, trageau concluzii dupa concluzii si se credeau spirituale. Pentru ca nu aveau bilet cu loc, una dintre iberice a gasit un scaun, iar cealalta s-a asezat pe jos. Stupoare! Avea colantii rupti in vreo trei locuri si asta a starnit o hlizeala maxima.
Cealalta, la un moment dat, pune piciorul pe scaun. Fapta sa a tras dupa sine cateva priviri pline de repros...
Cati dintre cei aflati in vagonul ala ar avea curajul sa plece prin lume? Cati ar avea curajul si curiozitatea sa viziteze o tara ca Romania? Dar nu, "noi, romanii, tinem la eticheta", cum spunea cineva. Atat de mult incat, la un moment dat, pe una din usile vagonului, o fatuca ce facea parte dintr-un grup udat cu mult vi si whiskey a inceput sa strige "o lamaie, anyone?" O batranica (tocmai urcase pe la Fetesti cred) povestea printre lacrimi cum niste handralai s-au luat de ea, smulgandu-i palaria din cap si injurand-o... Micutza blonda pretioasa nu mai facea fata distractiei. In tot acest timp, band o cafea, spanioloaicele priveau mirate tot circul pe care-l faceau hlizosii si cum li se radea in fata. Intr-un final, am inteles ca au si ripostat, vorbind intre ele, le injurau pe pubertoasele care-si tot dadeau coate. Si eu as fi facut la fel! Dupa 5 ore si jumatate, am reusit sa ajungem in Contanta. Abia asteptam sa scap de acolo! Plecati de la 7 din Bucuresti, abia la ora 14 am ajuns in Vama.
Lumea misuna peste tot, masini, claxoane, soare si mult praf. Un militian, in intersectia principala, incerca sa redirectioneze masinile pe alta intrare spre plaja decat cea binecunoscuta. Cu greu a reusit, iar dupa vreo ora a renuntat.
Am reusit sa gasim si cazare. Ce-nseamna sa cunosti pe cine trebuie... ;) 120 de lei/noapte/camera. Sa zicem ca a fost ok pretul, daca nu am fi auzit tot ce facea cei din camera de
deasupra.
deasupra. Una peste alta a fost o iesire binevenita. Dar parca prea multa lume, prea mult zgomot (in disperare cautam terase fara muzica...) si prea multa mizerie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu