Am lasat sa treaca trei zile, pentru ca oboseala sa dispara. Au trecut trei zile, a iesit si soarele, iar moralul a mai scos capul din nisip. Dupa trei zile, pot ingaima cateva cuvinte despre weekendul pe care tocmai l-am petrecut.
Doua petreceri, doua orase, un traseu (aproape) montan si un festival. Cata treaba am avut!
Incepand cu inceputul, vineri seara, curtea Woodstock Cafe era neincapatoare. M-am prezentat hotarata sa fac o petrecere la fel de adevarata ca rock’n’rollul pe care-l promisesem.
Muzica a curs natural, bautura la fel, oamenii nu incetau sa se miste. Cand la bar, cand afara, harmalaie, voie buna, burlaci si aniversati, mai tineri sau mai «copti», pana la 5 dimineata toti ne-am simtit bine.
Dupa doua ore si ceva, ma postam in autogara. Asteptam microbuzul de Moroieni, care pleca la 8.45. Si-am rezistat eroic pana atunci. La 12 fara ceva, coboram. La fel de obosita cum urcasem.
Bagajul nu era voluminos, insa cu greutate.
«Sunt trei kilometri si ceva pana acolo», mi s-a spus. «N-ar trebui sa fie atat de complicat», mi-am spus. «Aa, domnisoara, daca stiam ca v-au spus trei, nu va mai spuneam acum ca sunt sase», a completat domnul de la magazinul din sat.
M-am asigurat inca o data ca sunt 3 si ceva si am pornit, convinsa din punct de vedere hamalic ca nu va insemna prea mult in timp.
Mea culpa!
O ora si jumatate si indicatoarele de prin copaci nu ma ajutau deloc. Ultimul, a pus un pumn de sare pe rana «ce-a fost mai greu a trecut. oare?» Cred ca stiu la ce se refereau oamenii. Cu siguranta, toti stim. Dar la momentul ala, dupa sutele de momente in care as fi campat in padure, nu dadea bine deloc.
Ajung! Clover Fest ♣ Editia Unu. A doua zi.
Un peisaj mirific, cum de foarte mult timp nu mi-a fost dat sa vad, pentru ca la fel de foarte mult timp nu am mai parasit drumurile asfaltate pentru o poiana inverzita.
Montez cortul - unul de tip «puf!». Nu era moale, ci doar se autoinstala in 2 secunde. O cafea, un campionat de Cruce cu amicii, iar pe inserat, cand multumeam cerului pentru umbra si racoare, am inchinat o licoare pentru festival si, cu petrecerea gata pornita, ne-am pregatit sa ascultam trupele programate.
Am inceput cu Idol. Cateva fete cu aere dure (nici macar de dure), vestimentate ca venite de la inceput de ani ‘90. Am trecut peste aparente, dar n-am putut trece peste uitatul versurilor “I love rock’n’roll” si nici peste strigatele ca din gura de sarpe, in portiunile in care ar fi trebuit sa ne gadile placut auzul un alto… whatever!
Am fost razbunati de baietii de la Recycle Bin! O prestatie reusita, iar eu, recunosc, nemaivazandu-i in concert pana acum, am fost placut surprinsa. Ei le-au dedicat fetelor cateva acorduri si cu asta ne-am racorit.
La fel si cu furtuna inceputa la miezul noptii, care ar fi putut transforma totul intr-un Woodstock ☺ , dar despre asta, data viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu