articol publicat @ BeWhere.ro
Nu este vorba despre posibilități. Este vorba despre rockul - stare de spirit. Artiști de renume au
înregistrat albume nu în studiouri, ci acasă, în case închiriate ori în garaje.
Nu este vorba despre posibilități. Este vorba despre rockul - stare de spirit. Artiști de renume au
înregistrat albume nu în studiouri, ci acasă, în case închiriate ori în garaje.
Nume precum The Rolling Stones, Bruce Springsteen și The
White Stripes se numără printre cele care au ales sau au fost nevoite de
împrejurări să aleagă a fi nonconformiste în ceea ce privește înregistrarea materialelor
muzicale.
Am ales cinci albume rock care s-au dovedit cu adevărat
reușite.
În 1972, nărăvașii The Rolling Stones, aveau să lanseze dublul
album Exile On Main St. Materialul a
fost scris pe parcursul a trei ani (1969 – 1971), iar problemele care au dus la
împărțirea înregistrărilor de studio din Marea Britanie și Los Angeles și cele
din casa Stargroves (UK) a lui Jagger și vila Nellcôte (Coasta de Azur) a
lui Richards au apărut din cauza tracklistului. Piesele Brown Sugar și Wild
Horses erau menite să apară pe acest album, însă trupa a fost forțată la
momentul respectiv să le introduce pe Sticky Fingers. Contractul cu managementul
a fost închis și Exile On Main St. a apărut după trei ani de muncă.
Zece ani mai târziu, albumul „de dormitor” al lui Bruce
Springsteen avea să devină unul dintre cele mai apreciate din discografia
acestuia. Nebraska, brut și
întunecat. Springsteen a înregistrat – la 3 ianuarie 1982 – cele zece piese în
dormitorul casei sale din New Jersey. A urmat (să facă) istorie.
Pretty good job for a
home recording, albumul De Stijl
(2000) semnat The White Stripes – al doilea al duoului, a fost „asamblat” în
sufrageria cuplului. Materialul discografic a luat numele curentului artistic olandez
– De Stijl – al cărui admirator era la acea vreme Jack White.
De cealaltă parte, un alt duo celebru – The Black Keys – a înregistrat
al treilea album într-o fostă fabrică de cauciucuri din orașul natal, Akron, în
2004. Rubber Factory, care a prins
viață în aproximativ cinci luni, s-a remarcat, printre altele, prin piesele When the Light Go Out și Girl is On My Mind.
În anul 2010, Dave Grohl avea să-și cheme colegii Foo Fighters
în garajul lui din Encino, California, pentru o sesiune de înregistrări
integral analog. Ce a ieșit? În aprilie 2011, albumul Wasting Light, cu extrase de referință pentru trupă, ca: These Days, Walk, I Should Have Known
sau Rope.
„Există poezie în a fi o trupă care cântă pe Wembley sold
out, dar face un album în garaj. De ce să mergem la cel mai scump studio cu cel
mai mare producător și să folosim cel mai tare echipament? Unde e rock n
roll-ul în asta?!” – Dave Grohl

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu