Dimineata.
Momentul zile pe care-l prefer. Nu m-am bazat niciodata pe zicala “cine se scoala de dimineata, departe ajunge”. Nu. Respectivul e doar mai obosit, casca toata ziua si i se agraveaza cearcanele, pe care si asa le poarta de ani buni. Cateodata, cu mandrie! Insa eu nu ma pot abtine. Ma trezesc devreme, si pace!
Trecand de aceasta introducere. Cei care ma cunosc, putini la numar, stiu ca delectarea cea mai mare este micul dejun+cafea+stirile radio. Ei bine, de cateva saptamani, aceasta placere nu mai este satisfacuta pe de-a-ntregul, chiar daca ma trezesc la 6.30. Trebuie sa plec spre birou in jur de 8, cel tarziu, si astfel, nu mai am tihna de acum doua, trei luni. Sau de acum un an ori doi.
Ma invidiati? Foarte probabil. Si eu! Dar, gata, vremurile bune (lenevitul de dimineata) s-au dus. La munca "programata"!
Si cum merg catre birou folosind transportul in comun, diminetile sunt si mai pline. Cateodata savuroase, alteori, pline de nervi si frustrare.
Spre exemplu, n-am inteles niciodata de ce atunci cand in jurul tau sunt scaune libere, intotdeauna singurul sau unul dintre putinii urcatori din statie se aseaza langa tine. Si, de cele mai multe ori, el ar putea ocupa doua scaune. Asta mi s-a intampla si astazi. Pe la a doua statie, cand ma bucuram din plin de aerul conditionat din 268 si de liniste, nimeni n-are chef de discutii lungi dimineata, in drum spre centru, urca un domn. Avea pana in 40 de ani, imbracat obisnuit, curat, insa maneca scurta a camasii sale in dungi m-a stresat tot drumul. Plus ca eu stateam deja pe trei sferturi de scaun, evitand sa-l iau in brate pe strain. Poate ca e simpatic, n-am sa stiu vreodata, dar la ora aia n-a facut decat sa ma scoata din sarite.
Un alt tip de calator al RATB-ului este Damboviteanul Logoreic. Dimineata, pranz sau seara, el este neobosit. Dialog direct sau la telefon, afli tot ce-a facut in viata si nici macar nu te intereseaza. Esti lovit de informatii din toate partile si, ce e mai trist, ca de multe ori DL este impersonat de cate o domnisoara de 17-20 de ani. E suparator cand afli ca unii inca incearca sa faca rost de scutiri, mai au de invatat un comentariu pentru teza sau rasfoiesc in galagie manualul de Engleza. DL este de multe ori inrolat unei gasti. Si atunci sa te tii!
Suparatori sunt si unii varstnici. Teroristii. Din pacate, o specie in plina evolutie. Tot timpul strangatori – fac mare economie de apa si sapun, urca si te pandesc de langa scaun. Indiferent pe care stai. Foarte rar ma asez pe cele rezervate, si asta numai noaptea – imi inchipui ca atunci poate dorm. Esti la capatul din spate al autobuzului sau troleului, masina predestinata, ii vezi cum vin intins, de obicei catre vreun pustiulica de scoala primara, pe care-l si apostrofeaza ca nu se ridica. Dar poate e si ala micu’ obosit! Nu se duce el la Piata Obor, dar cara niste carti in spate!
Desigur, despre manelistii activisti, pipitele de mall, baietii de cartier, cersetorii, vanzatorii ambulanti si alte asemenea specimene nu mai e mare lucru de adaugat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu